3 Comments
User's avatar
AlexWanderer's avatar

Fac parte din generatia "cu cheia la gat", si da, am avut parte de parentificare (nu parinteala) ptr fratii mai mici (dincolo de "ajutat la teme", purtam responsabilitatea lor inclusiv mersul al sedinte la scoala). Mia apoi s-a adaugat si partea in care fiecare parinte, pe rand, mi se confesa insirand toate bubelel celuilalt... O vreme le-am purtat pica, pana am inteles ca ai mei parinti erau ei insisi, dpdv emotional, niste copii care n-au sarit de 7 ani. Atat au putut ei, ce sa le fac? Au trait niste vremuri mult mai rele ca mine, iar bunicii si mai si... De unde atata maturitate emotionala cand supravietuirea ta e in pericol... Datoria mea e sa merg mai departe, invatand din trecut, si sa am grija sa nu repet cand voi avea copii

Victor Vasile's avatar

Felicitari pentru ca ai inteles care le-au fost limitele si ai putut sa treci mai departe!

Multi copii deveniti adulti nu reusesc sa treaca de faza asta si raman blocati in a le purta pica parintilor imperfecti toata viata.

Parintii sunt cartile pe care le primim la inceputul jocului si nu intotdeauna sunt cele mai bune carti. Jucam cu ce avem. 😊

AlexWanderer's avatar

Am facut terapie si am citit multe carti, dar mai ales am observat si am vorbit cu multe rude. Asa a reiesit un tablou pitoresc al vietii inaintasilor mei care a explicat de ce bunicii mei s-au purtat cumva, si implicit a explicat si de ce parintii mei au ajuns asa... totul in context socio-economic-politic, ca nu poti scapa de astea. Saracie, foamete, frica. Da, fata de ei, o ducem excelent. Conteaza mereu punctul de referinta. Si a contat si ca am putut observa efectul bunicilor/parintelii asupra copiilor, altfel am perceput manipularea inconstienta