1. O obsesie care era cat pe aci sa schimbe istoria
In 1976 un barbat oarecare, John Hinckley Jr., a fost unul din spectatorii filmului Taxi Driver. Insa spre deosebire de milioanele de oameni obisnuiti care au vazut filmul si si-au vazut apoi de viata lor, John Hinckley a devenit obsedat de actrita Jodie Foster, care juca in film rolul unei prostituate minore vulnerabile.
Hinckley a inceput sa ii scrie scrisori, pe care i le strecura pe sub usa de la camin (Jodie Foster era studenta pe vremea aceea), apoi o suna de zeci de ori la telefon, incercand sa ii atraga atentia in toate modurile. Tanara actrita dupa ce s-a consultat cu politia s-a hotarat sa il ignore, cu speranta ca “admiratorul” nedorit se va plictisi si o va lasa in pace.
Insa Hinckley dezvolta in continuare o fantezie bolnavicioasa in care ii va atrage atentia si “castiga dragostea” printr-un gest extrem. Asa ca dupa cativa ani de incercari nereusite de a-si impresiona aleasa inimii in vreun fel, in 1981 a incercat sa il asasineze pe presedintele in functie, Ronald Reagan si era cat pe aici sa si reuseasca.
Glontul i-a gaurit plamanul presedintelui si i-a trecut milimetric pe langa inima. Secretarul lui de presa n-a fost la fel de norocos. A fost impuscat in cap, a supravietuit dar a ramas cu o dizabilitate permanenta.
Tanara studenta Jodie Foster a ratat si ea la milimetru sansa de a schimba cursul istoriei prin prestatia actoriceasca din Taxi Driver. Daca nu ati vazut filmul ar trebui, merita. Doar sa nu faceti o fixatie pe actrita. Oricum, a mai imbatranit intre timp. 😊
2. Ce s-a intamplat cu “admiratorul”?
John Hinckley nu era nebun, nu auzea voci, nu era convins ca Jodie Foster il iubeste. Dimpotriva, era cat se poate de constient ca il respinge, de aici si incercarile lui de a-i castiga atentia. Actrita nu era doar admirata, ci devenise centrul lumii lui Hinckley. Un fel de varianta de dragoste neimpartasita care a scapat de sub control.
Pentru ca nu este o stare normala, de iubire sanatoasa (impartasita sau nu) psihologii au inventat un cuvant nou, limerence.
Limerence descrie o stare coplesitoare, obsesiva, care depaseste o simpla atractie. Nu este doar o simpatie pentru cineva, ci o nevoie continua de a obtine semne ca acea persoana raspunde la fel.
Cuvantul a fost inventat de psiholoaga Dorothy Tennov la sfarsitul anilor 1970, dupa ce a intervievat sute de oameni despre experientele lor. Ea a cautat un termen nou, pentru ca "obsesie" sau “atractie obsesiva” nu defineau bine realitatea.
Din diferite motive Dorothy Tennov nu a dorit sa mearga ca majoritatea psihologilor pe linia clasica, de a forma un cuvant nou dintr-o radacina greaca sau latina ci s-a hotarat sa inventeze un cuvant de la zero, pornind de la silabe fara sens. Au si psihologii ciudateniilor lor. Trust me, I’m a psychologist. 😊
Tennov a testat mai multe cuvinte total inventate - "emovance", "affetuance", "amorance", inainte de a ajunge la "limerence", care i s-a parut ca suna neutru, memorabil si destul de abstract ca sa stea alaturi de cuvinte ca "existence" sau "indifference". Radacina “lim” nu vine de la nimic, dupa cum a declarat autoarea cuvantului.
Tennov a vrut un cuvant fara bagaj cultural, neutru, iar ‘limerence’ a prins.
Din acest motiv pare destul de natural sa il adaptam la limba romana ca “limerență”. Daca nu va place cum suna puteti folosi in continuare varianta originala, “limerence”, nu trebuie sa manifestam limerență pentru varianta romaneasca. 😊
3. Cum se manifesta limerența?
Limerența intr-un anumit fel ironic seamana cu Covidul. Putem sa o avem, sa o depasim si sa nu fi stiut niciodata ca am avut-o. Pentru ca limerența nu este o boala ci o stare emotionala temporara pe care o poate experimenta aproape oricine in anumite conditii si care trece.
Vi se par cunoscute simptomele de mai jos?
ai ganduri intruzive: persoana iti apare in minte de zeci de ori pe zi, chiar si fara sa vrei.
esti un carusel emotional: te simti in culmea fericirii cand iti zambeste si te prabusesti cand nu raspunde repede.
idealizezi: te concentrezi pe calitatile lor, ignorand defectele evidente.
ai simptome fizice: inima iti bate repede, nu poti dormi, nu ai pofta de mancare, toate legate de acea persoana.
cauti obsesional: vrei mereu "dovezi" ca simte la fel.
Nu esti singur(a). Cercetarile lui Tennov sugereaza ca o mare parte din oameni experimenteaza limerența cel putin o data in viata.
De ce apare? Psihologii, neurostiintele si prietenii lor ofera mai multe explicatii, cele mai importante fiind urmatoarele:
radacini evolutioniste: concentrarea intensa pe un potential partener ar fi putut avea un avantaj evolutiv prin ajutorul in formarea legaturilor.
chimie cerebrala: dopamina si norepinefrina creeaza o stare de euforie, aproape ca un drog. Poate ca limerența e doar o adictie mai ciudata.
puterea incertitudinii: faptul ca nu stii sigur ce simte celalalt intensifica obsesia.
4. Limerența vazuta in arta
Limerența nu e doar un termen psihologic inventat de o psiholoaga plictisita ci apare constant in arta, literatura si film. Sigur, nu cu acest cuvant, dar descriind situatii tipice.
In "Marele Gatsby" de F. Scott Fitzgerald – Gatsby isi construieste viata in jurul lui Daisy, idealizand-o peste masura. In "Romeo si Julieta" pasiunea lor fulgeratoare are toate semnele limerenței, intensitate, obsesie si risc. Si cu rezultatele pe care le stim deja. Noroc ca in cazul lor n-a mai fost ranit vreun secretar de presa.
"La rascruce de vanturi" de Emily Bronte e o poveste construita exclusiv pe limerență. Obsesia chinuitoare dintre Heathcliff si Catherine arata cat de distructiva poate fi.
Mai aproape de zilele noastre filmul "Fatal Attraction" (1987) , iarasi un film, ne arata o latura intunecata, unde obsesia devine periculoasa. Si incepea asa de frumos… 😊
5. Limerența este diferita de alte forme obsesionale de atasament
La o privire superficiala, limerența poate semana cu atasamentul obsesiv intalnit uneori in relatiile narcisicilor sau psihopatilor. Dar mecanismele psihologice sunt foarte diferite.
Limerență inseamna dorinta si reciprocitate. Persoana vrea confirmarea ca sentimentele ii sunt impartasite.
Obsesia narcisica inseamna control si posesie. Partenerul este tratat ca un obiect pentru a mentine puterea.
In termeni simpli:
limerența spune "Am nevoie sa ma iubesti inapoi ca sa ma simt intreg".
obsesia narcisica spune "Am nevoie sa te posed ca sa ma simt puternic".
Inca o precizare importanta: limerența nu este o tulburare mentala. Nu apare in manualele de diagnostic DSM sau ICD.
Psihologii descriu limerența ca pe o stare de spirit, intensa si uneori perturbatoare, dar nu neaparat patologica. Unele persoane sunt mai predispuse la aceasta stare decat altele, insa limerența nu este o boala.
La o privire din exterior poate parea o stare romantica, dar poate fi epuizanta, atat pentru cel care o traieste, cat si pentru cel care devine obiectul dorintei obsesive. Vestea buna este ca exista modalitati clare de a o recunoaste, gestiona si de a ne proteja de efectele sale negative.