📅 Astăzi 18 iulie
1881 (n.) — Henri Piéron
A promovat o psihologie orientată spre comportament prin cercetări asupra senzației, diferențelor individuale și psihologiei aplicate.1921 (n.) — Aaron T. Beck
A contribuit la evaluarea și tratarea bazelor cognitive ale depresiei și suicidului și a dezvoltat Beck Depression Inventory.Ziua Internațională a Ascultării/Auzului
☕ Bună dimineața!
La o școală elevilor li s-a spus într-o zi că vor pleca mai târziu acasă pentru că un politician local va veni să le spună “povestea vieții”.
Nu erau neapărat fericiți, pentru că afară era soare și o vreme numai bună pentru stat în parc sau jucat cu mingea, dar nu era negociabil. Așa că au așteptat iritați în bănci să îl audă pe politicianul cu “povestea vieții sale”.
Omul a venit și a început să povestească monoton și plictisitor despre când s-a născut el, cum s-a născut el, cât de grea era viața când s-a născut el și tot așa. Aparent în viața lui nu fuseseră decât greutăți până când brusc totul a devenit bun și atunci a organizat o întâlnire cu elevii ca să le spună că acum totul este bine.
A încercat să încheie cu un “așa a fost viața mea”. Moment în care un copil mai îndrăzneț l-a întrebat “ok, și povestea care este?”
De multe ori confundăm povestea cu înșiruirea evenimentelor. Atâta doar că o poveste nu este o listă de întâmplări. Adulții pot fi uneori păcăliți cu lipsa poveștii, însă nu și copiii.
O poveste are un fir, un sens, o direcție și un personaj care se transformă de-a lungul poveștii.
Transformarea este povestea. Povestea este transformarea.
Când acel fir se rupe, nu pierdem întâmplările, ci pierdem sensul care le lega împreună. Tocmai această ruptură poartă numele de pierdere narativă.
🔤 Cuvântul zilei: Pierdere narativă (pierderea sensului propriei povești)
Pierderea narativă reprezintă dificultatea sau incapacitatea unei persoane de a-și organiza experiențele de viață într-o poveste coerentă, cu sens, continuitate și identitate. Persoana poate simți că evenimentele din trecut, prezent și viitor nu mai formează un fir logic, ceea ce duce la confuzie privind cine este, de ce i s-au întâmplat anumite lucruri și încotro se îndreaptă.
🕰️ Conceptul provine din psihologia narativă și psihoterapia narativă, dezvoltate începând cu anii 1980, fiind influențate de lucrările psihologului Jerome Bruner și ale terapeuților Michael White și David Epston.
Ideea de bază este că oamenii își construiesc identitatea prin poveștile pe care și le spun despre propria viață.
Pierderea narativă nu reprezintă un diagnostic psihiatric oficial și nu apare în DSM sau ICD, ci este un concept utilizat pentru a descrie situații în care sensul personal se fragmentează, fenomen întâlnit după traume, pierderi importante, schimbări majore de viață sau în unele tulburări psihologice.
🚫 Pierderea narativă nu înseamnă simpla uitare a unor amintiri, nu este lipsa imaginației, nu presupune incapacitatea de a spune o poveste și nu este echivalentă cu depresia sau cu demența, deși poate apărea împreună cu acestea. Esența conceptului este pierderea sensului și a continuității propriei istorii, nu pierderea informațiilor despre trecut.
Exemple:
O persoană care uită unde și-a pus cheile nu trece prin pierdere narativă.
Cineva care scrie prost sau spune povești dezorganizate nu are neapărat o pierdere narativă.
O persoană deprimată poate avea o poveste coerentă despre viața sa, chiar dacă o vede foarte negativ.
După o traumă majoră, cineva poate spune că ‘nu mai știu cine sunt’ sau ‘viața mea nu mai are niciun fir logic’, acesta fiind un exemplu apropiat de pierderea narativă.
Concepte înrudite sau frecvent confundate
Identitate personală — sentiment stabil al sinelui.
Criză de identitate — confuzie privind cine ești.
Psihologie narativă — identitatea prin povești.
Tulburare de stres posttraumatic — traumă și reorganizare psihică.
Sensul vieții — scop și semnificație existențială.
Coerență autobiografică — integrarea experiențelor personale.
⚙️ Specialiștii folosesc termenul pentru a descrie situații în care o persoană nu mai reușește să dea un sens coerent experiențelor sale și are dificultăți în reconstruirea identității după evenimente importante.
În limbajul obișnuit, ideea apare mai degrabă prin expresii precum 'simt că nu mai știu cine sunt', 'viața mea nu mai are sens' sau 'parcă povestea mea s-a rupt', fără ca oamenii să folosească în mod explicit denumirea de pierdere narativă.
🛋️ În sala de așteptare
articole de citit, de răsfoit, de ignorat
Stilurile de umor pozitiv comune prezic potriviri mai bune de întâlniri online (psypost.org) 🇬🇧
Psihologia presupunea că a-i ajuta pe alții să se simtă mai bine este un motiv uman universal. Se pare că nu este. (thesciverse.org) 🇬🇧
Adulții cu ADHD care se luptă să gestioneze emoțiile se confruntă cu un risc mai mare de insomnie (psypost.org) 🇬🇧
Studiul arată că inteligența cărților și inteligența vieții sunt conduse de exact aceeași inteligență. Se pare că cei cu “școala veții“ aveau ceva dreptate. 😊 (psypost.org) 🇬🇧
🕷️ În terapie
❓Întrebarea zilei
Ai trecut vreodată printr-o perioadă în care ai simțit că evenimentele din viața ta nu mai formează o poveste coerentă și că nu mai înțelegi cine ești sau încotro mergi?
Ne revedem mâine.