📅 Astăzi 28 iulie
1851(n.) — Theodor Lipps
A promovat o teorie estetică bazată pe relația empatică dintre privitor și obiect.1939(n.) — Matina Souretis Horner
A contribuit la înțelegerea motivației de realizare și a fricii de succes la femei talentate.Ziua Mătușii
Ziua Internațională a Bunicilor și Bătrânilor
☕ Bună dimineața!
Am avut un unchi care dacă ar fi existat o “fobie față de experți” el ar fi fost candidatul perfect pentru aceasta. Nu se temea de experți, ci pur și simplu îi considera inutili.
Nu era deloc arogant, dimpotrivă, era un om simplu de la țară, care învățase să își repare singur toate lucrurile, de la pantofi până la ceasuri.
Sigur, nu îi reușea întotdeauna, dar îi reușea surprinzător de des.
Iar atunci când se confrunta cu o sarcină nouă, ceva care habar nu avea cum se face mantra lui era “ce, asta nu e făcută tot de un om?”
Autodidact înrăit, învățase singur tot ceea ce știa. Mătușa îl mai tachina, că până și meseria o învățase singur. Fusese scurtă vreme ucenic, nu i-a plăcut, a fugit de la meșter și s-a apucat pe cont propriu. Cumva i-a ieșit, că devenise el însuși un meșter bun.
Casa în care locuia și-o construise tot singur. Mai întâi o singură cameră, că doar atâta avea nevoie când era tânăr, apoi pe măsură ce i s-a mărit familia a tot adăugat camere. Una din plăcerile mele când eram copil și mergeam în vacanță la țară era să văd ce a mai construit unchiul. Nu mă dezamăgea niciodată, întotdeauna găseam o cameră nouă, “lipită” de cele vechi. Casa lui era o structură labirintică, fără nicio noimă pentru cineva din exterior, cu dormitoare care trebuiau traversate pentru a ajunge la cămară, cu scări inutile care trebuiau urcate pentru a fi apoi coborâte la fel de inutil mai târziu. Camerele aveau niveluri diferite, pentru fundațiile individuale nu erau la același nivel. Trecerea dintr-o cameră în alta era întotdeauna însoțită de 2-3 trepte. În sus sau în jos.
Unchiul era deja bătrân și plănuia niște modificări mai serioase pentru re-organizarea casei, ca să îi încurajeze pe nepoți să îl viziteze mai des, că nerecunoscătorii se plângeau că nu se descurcă în casa labirintică.
Mătușa mea l-a întrebat prudentă, “nu ar fi mai bine să vorbim totuși cu un arhitect înainte să facem modificări așa de serioase?”
Bătrânul i-a răspuns uimit de naivitatea întrebării: “păi cum ar putea să știe mai bine un arhitect ce vreau să fac eu aici?”
Unchiul meu avea dreptate și totuși se înșela în același timp. Nimeni nu putea ști mai bine decât el ce își dorea de la propria lui casă. Atâta doar că un arhitect nu venea acolo ca să îi ghicească dorințele lui, ci ca să îl ajute să își organizeze acele dorințe, să le transforme într-o structură coerentă, care funcționează.
Azi, de Ziua Mătușii (da, există așa ceva) mi-am adus aminte de unchiul meu și de lipsa lui de entuziasm pentru orice fel de experți și pentru delegarea epistemică. În viziunea lui experții erau doar niște braconieri ai dorințelor noastre.
Azi unchiul mai există doar în poveștile celor care l-au cunoscut. Însă casa construită de el e încă acolo, e un coșmar pentru actualii proprietari. Și este o dovadă vie că trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și experților ce-i al experților. 😅
🔤 Cuvântul zilei: Delegare epistemică
Delegarea epistemică este procesul prin care o persoană transferă parțial responsabilitatea de a verifica, evalua sau înțelege o informație către o altă persoană, instituție sau sursă considerată competentă într-un anumit domeniu. Cu alte cuvinte, acceptăm o informație nu pentru că am verificat-o personal, ci pentru că avem încredere în cineva care are expertiza necesară pentru a o evalua.
🕰️ Conceptul de delegare epistemică este asociat cu domeniul epistemologiei sociale, o ramură a filosofiei care studiază modul în care oamenii dobândesc cunoaștere prin intermediul altora. Ideea pornește de la observația că nimeni nu poate verifica personal toate informațiile necesare pentru viața de zi cu zi, astfel încât societatea funcționează prin distribuirea cunoașterii între specialiști și public.
Nu este un diagnostic psihologic, ci un concept explicativ folosit în psihologie, filosofie și științele sociale pentru a analiza relația dintre indivizi, experți și sursele de informație.
🚫 Delegarea epistemică nu înseamnă lipsă de inteligență, absența gândirii critice sau acceptarea automată a oricărei afirmații venite de la o autoritate. Este un mecanism normal prin care oamenii gestionează complexitatea lumii moderne, unde nimeni nu poate fi expert în toate domeniile.
Nu este același lucru cu:
a crede orice spune o persoană cu autoritate
a refuza să verifici informațiile importante
a renunța complet la propria capacitate de judecată
Concepte asociate sau confundate
Autoritate epistemică — sursă recunoscută de cunoaștere
Gândire critică — evaluare activă a informațiilor
Bias de autoritate — încredere exagerată în experți
Încredere socială — cooperare bazată pe credibilitate
Analfabetism științific — dificultăți în înțelegerea științei
⚙️ Conceptul de delegare epistemică este folosit pentru a descrie modul în care oamenii își construiesc cunoașterea într-o societate complexă, unde dependența de experți este inevitabilă.
În psihologie și științele sociale este analizat în legătură cu încrederea, influența socială, luarea deciziilor și răspândirea informațiilor.
Publicul general folosește rar expresia propriu-zisă, dar fenomenul apare frecvent atunci când cineva spune că are încredere într-un medic, cercetător, profesor sau specialist fără să poată verifica personal toate detaliile.
🛋️ În sala de așteptare
articole de citit, de răsfoit, de ignorat
Un nou studiu leagă “brain rot“ de o secvență în cascadă de sarcini psihologice (psypost.org) 🇬🇧
Persoanele cu trăsături ADHD crescute pierd un avantaj de învățare automată, arată studiul (psypost.org) 🇬🇧
ADHD ar putea rămâne subdiagnosticat în Anglia, în ciuda creșterii recente a cazurilor înregistrate (psypost.org) 🇬🇧
Mamele care au performanță profesională ridicată se confruntă cu judecăți morale mai dure pentru greșelile de părinte (psypost.org) 🇬🇧
Bărbații sunt mai predispuși decât femeile să privească infidelitatea în mod favorabil atunci când relațiile eșuează (psypost.org) 🇬🇧
Ce se întâmplă de fapt în corpul nostru când oftăm? (psypost.org) 🇬🇧
🕷️ În terapie
❓Întrebarea zilei
Cât de multe dintre lucrurile pe care le consideri adevărate se bazează pe propria ta verificare și cât de multe se bazează pe încrederea acordată unor persoane sau instituții?
Ne revedem mâine.