Da, chiar mi s-a întâmplat asta. Psihoterapeuta m-a tratat ca pe un copil, ea erijându-se în (cuvintele ei!) învățătoare, care mă certa. În plus, a insistat în felul ăsta pe așa-zisa mea lipsă de implicare (falsă, vă asigur, în continuare sunt foarte interesată de o mai bună înțelegere și evoluție a propriei persoane, inclusiv prin terapie). Și eu, care aveam impresia că suntem într-un fel de parteneriat... Sigur că spațiul ședinței nu mi s-a mai părut safe și am întrerupt lecții... pardon, colaborarea.
Ai luat cea mai bună decizie posibilă la momentul respectiv. Terapia se bazează în cea mai mare măsură pe compatibilitatea dintre client și terapeut. Dacă aceasta nu funcționează bine, indiferent de motive, cel mai bun lucru este alegerea altui terapeut.
Diplomele, doctoratele, reputația, cărțile scrise etc nu valorează mare lucru în absența compatibilității.
Din păcate este un pic de trial & error aici, nu există o variantă sigură prin care ne putem asigura de la bun început că ne potrivim cu terapeutul și cu metodele lui/ei. Primele ședințe sunt întotdeauna "de test" pentru ambele părți.
Am avut o singură terapeută, Rodica, în primii ani în România. Vorbeam prost românește, ea nu vorbea altă limbă. Nu știu nici azi cât din ce îi spuneam înțelegea cu adevărat. Dar la finalul fiecărei ședințe plecam mai ușor. Și așteptam cu nerăbdare pe următoarea. Probabil singurul caz în care pacientul și terapeuta nu vorbeau aceeași limbă ... dar comunicau.
Bun articol!
Mulțumesc. Cu atât mai mult cu cât vine de la cineva din industrie. 🙃
De multe ori clientul găsește in cabinet fix mediul care l-a trimis acolo.
Din păcate așa este.
Ne-ați dat greu de data asta.....
Fie vorba între noi, sunt curios ce ar raspunde unele cliente ale unor psihoterapeuți consacrați gen C. Andrei.
Dar să fiu onest, nu m-ar deranja niciodată să mă abuzeze terapeuta.
Depinde din ce unghi privești....
Da, chiar mi s-a întâmplat asta. Psihoterapeuta m-a tratat ca pe un copil, ea erijându-se în (cuvintele ei!) învățătoare, care mă certa. În plus, a insistat în felul ăsta pe așa-zisa mea lipsă de implicare (falsă, vă asigur, în continuare sunt foarte interesată de o mai bună înțelegere și evoluție a propriei persoane, inclusiv prin terapie). Și eu, care aveam impresia că suntem într-un fel de parteneriat... Sigur că spațiul ședinței nu mi s-a mai părut safe și am întrerupt lecții... pardon, colaborarea.
Ai luat cea mai bună decizie posibilă la momentul respectiv. Terapia se bazează în cea mai mare măsură pe compatibilitatea dintre client și terapeut. Dacă aceasta nu funcționează bine, indiferent de motive, cel mai bun lucru este alegerea altui terapeut.
Diplomele, doctoratele, reputația, cărțile scrise etc nu valorează mare lucru în absența compatibilității.
Din păcate este un pic de trial & error aici, nu există o variantă sigură prin care ne putem asigura de la bun început că ne potrivim cu terapeutul și cu metodele lui/ei. Primele ședințe sunt întotdeauna "de test" pentru ambele părți.
Am avut o singură terapeută, Rodica, în primii ani în România. Vorbeam prost românește, ea nu vorbea altă limbă. Nu știu nici azi cât din ce îi spuneam înțelegea cu adevărat. Dar la finalul fiecărei ședințe plecam mai ușor. Și așteptam cu nerăbdare pe următoarea. Probabil singurul caz în care pacientul și terapeuta nu vorbeau aceeași limbă ... dar comunicau.
Se întâmplă și celor mai buni dintre noi. 😊
https://in.psihoterapie.net/toons/48.webp
Ούτε Ελληνικά ψυχή μου!
😂