📅 Astăzi 25 mai
1860 (n.) — James McKeen Cattell
A dezvoltat testarea mentală și studiul diferențelor individuale în psihologie.1884 (n.) — Truman Lee Kelley
A contribuit la dezvoltarea analizei factoriale și a testării educaționale și intelectuale.1886 (n.) — Leta Stetter Hollingworth
A explorat evaluarea și sprijinul copiilor cu dizabilități intelectuale și aptitudini excepționale.1897 (n.) — Heinrich Klüver
A realizat primele studii despre imagistica eidetică, mescalină și legătura dintre creier și comportament.World Tarot Day
National Tap Dance Day (US)
National Sing Out Day (US)
National Brown-Bag-It Day (US)
☕ Bună dimineața!
Îmi aduc aminte și astăzi, după douăzeci de ani, momentul în care o clientă mi-a spus furioasă “credeți că inventez toate acestea?”. Nu, nu credeam că inventează, doar că ceva din cele spuse de mine i s-a părut un semn de neîncredere. Sau poate doar se aștepta ca ceilalți să nu o creadă și vedea neîncredere peste tot.
O altă clientă mi s-a plâns regulat despre cum nu o întelegea fostul terapeut. Probabil că dacă i-aș fi propus o terapie de cuplu cu fostul terapeut s-ar fi simțit și mai neînțeleasă.😊
Lăsând gluma la o parte invalidarea terapeutică e o situație cât se poate de reală și se întâmplă mai frecvent decât sunt terapeuții dispuși să admită. În definitiv de ce ai admite că ai călcat în străchini când nu sunt martori și nu există nimeni care să te judece?
Însă dacă tot este ceva care chiar se întâmplă m-am gândit să vă propun să vorbim astăzi un pic despre asta. Doar un pic, ca nu-i enervăm prea tare pe terapeuții cărora nu le face plăcere să vorbească despre invalidarea terapeutică. 🙃
🔤 Cuvântul zilei: Invalidare terapeutică
Invalidarea terapeutică reprezintă situația în care un terapeut minimizează, respinge, banalizează sau interpretează greșit experiențele emoționale ale clientului, făcând persoana să se simtă neînțeleasă, rușinată sau delegitimată psihologic.
🕰️ Conceptul de invalidare terapeutică este discutat în psihoterapie, consiliere și psihologia relației terapeutice, mai ales în contextul alianței terapeutice și al traumelor relaționale. Nu este un diagnostic oficial, ci o descriere a unui tip de interacțiune considerată dăunătoare sau neproductivă în procesul terapeutic.
Invalidarea poate apărea prin remarci aparent banale, prin interpretări premature sau prin tendința terapeutului de a impune propriile explicații înainte ca pacientul să se simtă ascultat. Conceptul este și mai important în terapiile centrate pe traumă, unde validarea experienței emoționale joacă un rol major.
🚫 Invalidarea terapeutică NU înseamnă confruntare terapeutică bine făcută, feedback onest și profesionist, punerea unor întrebări dificile, stabilirea limitelor terapeutice, dezacord respectuos sau simpla lipsă de compatibilitate între terapeut și client
Câteva exemple:
Un terapeut care contestă anumite convingeri iraționale nu invalidează automat clientul.
Faptul că terapia devine inconfortabilă uneori nu înseamnă neapărat că este invalidare.
Un terapeut care cere clarificări suplimentare nu minimalizează obligatoriu experiența persoanei.
⚙️ Termenul de invalidare terapeutică este folosit pentru a descrie intervenții care afectează sentimentul de siguranță și încredere al clientului în terapie.
În spațiul public însă termenul este folosit tot mai des pentru experiențe negative cu terapeuți, uneori justificat, dar adeseori prea larg.
Expresii precum 'm-am simțit judecat', 'mi-a spus că exagerez' sau 'nu m-a făcut să mă simt înțeles' apar frecvent în astfel de contexte.
🛋️ În sala de așteptare
articole de citit, de răsfoit, de ignorat
Bărbații mă plătesc să le îndeplinesc fanteziile sexuale, dar iată ce vreau eu în pat (metro.co.uk) 🇬🇧
Acest ucigaș tăcut al relațiilor ți-ar putea ruina viața amoroasă. (vogue.in) 🇬🇧
Cele 5 tipuri de relații romantice care își împlinesc nevoile (psychologytoday.com) 🇬🇧
Cele mai frecvente 5 cauze ale certurilor și cum să le eviți (psychologytoday.com) 🇬🇧
3 pași pentru stabilirea limitelor în timpul divorțului (psychologytoday.com) 🇬🇧
🕷️ În terapie
❓Întrebarea zilei
Ai ieșit vreodată dintr-o conversație terapeutică sau de ajutor simțind că problema ta a fost tratată ca fiind exagerată, copilărească sau 'nu mare lucru'?
Ne revedem mâine.
Am avut o singură terapeută, Rodica, în primii ani în România. Vorbeam prost românește, ea nu vorbea altă limbă. Nu știu nici azi cât din ce îi spuneam înțelegea cu adevărat. Dar la finalul fiecărei ședințe plecam mai ușor. Și așteptam cu nerăbdare pe următoarea. Probabil singurul caz în care pacientul și terapeuta nu vorbeau aceeași limbă ... dar comunicau.
Da, chiar mi s-a întâmplat asta. Psihoterapeuta m-a tratat ca pe un copil, ea erijându-se în (cuvintele ei!) învățătoare, care mă certa. În plus, a insistat în felul ăsta pe așa-zisa mea lipsă de implicare (falsă, vă asigur, în continuare sunt foarte interesată de o mai bună înțelegere și evoluție a propriei persoane, inclusiv prin terapie). Și eu, care aveam impresia că suntem într-un fel de parteneriat... Sigur că spațiul ședinței nu mi s-a mai părut safe și am întrerupt lecții... pardon, colaborarea.