Când viața îți dă lămâie. Suc de lămâie.

iluzia cunoașterii

☕ Bună dimineața !

Două nume de care probabil nu ai auzit niciodată sunt McArthur Wheeler și Clifton Earl Johnson.

Nu sunt ceva premianți Nobel uitați sau inventatori obscuri ci doi tipi care ne-au readus tuturor aminte, dacă mai aveam nevoie, cum funcționăm noi cu adevărat.

Wheeler si Clifton au fost doi jefuitori de bănci obișnuiți, nimic special la ei. Nici măcar unii foarte inteligenți. În 1995 au jefuit două bănci după ce și-au uns bine fețele cu suc de lămâie, convinși că vor deveni invizibili pentru camerele supraveghere. Convingerea lor aiuristică venea din faptul că auzisera că sucul de lămâie poate fi folosit ca cerneală invizibilă. Fapt adevărat, de altfel, orice copil știe asta.

Când polițiștii le-au arătat imagini cu fețele lor au fost șocați și dezamăgiți. “Dar am folosit suc de lămâie”. Wheeler a fost cu atât mai dezamăgit cu cât înainte de jaf și testase metoda. Și-a făcut un selfie cu un Polaroid, în care fața lui nu se vedea. S-a dovedit ulterior că aparatul foto era pur și simplu defect.

Pare banc, dar nu e, povestea lui Wheeler și Clifton este adevărată și a contribuit la ideea cercetării lui Dunning și Kruger.

Mai târziu, însuși Dunning și-a permis să glumească și să spună că “prima regulă a clubului Dunning–Kruger este că nu știi că ești membru“.

O fi știut el ceva. Sau n-o fi știut. 🙃

Însă nu despre iluzia Dunning-Kruger aș vrea să vorbim astăzi, ci despre ceva foarte înrudit. Atât de înrudit încât le confundăm des, chiar dacă nu sunt 100% identice. Și anume iluzia cunoașterii, căreia i-au căzut pradă și Wheeler și Clifton.

🔤 Cuvântul zilei: Iluzia cunoașterii

Iluzia cunoașterii este o eroare metacognitivă prin care o persoană crede că știe sau înțelege un subiect mai bine decât îl știe în realitate. Familiaritatea cu termenii, accesul rapid la informații sau cunoștințele disponibile în grup pot fi confundate cu o înțelegere proprie, exactă și detaliată. Lacunele devin vizibile când persoana trebuie să explice mecanismul pas cu pas, să facă predicții sau să aplice practic ceea ce credea că știe.

🕰️ Iluzia cunoașterii este mai degrabă un termen-umbrelă decât un concept atribuit unui singur autor și nu reprezintă un diagnostic psihologic.

O formă specifică și bine studiată este iluzia profunzimii explicative, descrisă în 2002 de Leonid Rozenblit și Frank Keil. Cercetătorii au observat că oamenii își evaluau înțelegerea ca fiind mai redusă după ce încercau să explice detaliat funcționarea unor obiecte și mecanisme familiare.

În 2017, Steven Sloman și Philip Fernbach au popularizat formularea mai largă prin cartea Iluzia cunoașterii, subliniind că oamenii confundă adesea ceea ce știu personal cu informațiile disponibile prin alte persoane, instituții și tehnologii.

🚫 Iluzia cunoașterii nu este simpla lipsă de informații, deoarece o persoană poate ști ceva dar mai puțin decât crede, nu este minciună sau impostură, deoarece evaluarea greșită este de obicei sinceră, nu este o tulburare psihică și nici un semn sigur al inteligenței reduse,

Iluzia cunoașterii nu este același lucru cu efectul Dunning–Kruger, nu înseamnă că folosirea internetului sau a cunoștințelor altora este greșită, de exemplu poți folosi zilnic un motor de căutare fără să înțelegi cum funcționează, poți recunoaște componentele unei biciclete fără să poți explica mecanismul transmisiei, poți discuta despre inflație fără să poți descrie relațiile economice care o produc.

Concepte înrudite sau confundate

• Iluzia profunzimii explicative — înțelegere cauzală supraestimată

• Efectul Dunning–Kruger — competență proprie supraestimată

• Excesul de încredere — certitudine peste acuratețe

• Biasul de confirmare — dovezi convenabile selectate

• Efectul adevărului iluzoriu — repetiție confundată cu adevărul

• Metacogniția — evaluarea propriei gândiri

⚙️ Specialiștii folosesc expresia pentru a descrie diferența dintre cunoștințele reale și evaluarea subiectivă a acestora, dar în cercetare preferă adesea concepte mai precise, precum iluzia profunzimii explicative sau supraîncrederea metacognitivă. În limbajul obișnuit, termenul este folosit mai larg pentru cineva care vorbește cu multă siguranță despre un subiect pe care îl înțelege superficial.

Uneori este utilizat greșit ca etichetă pentru aroganță, ignoranță sau efectul Dunning–Kruger.

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Programele de lucru imprevizibile cresc riscul despărțirilor romantice, arată un nou studiu (psypost.org)

2. „Sentimentul de absență” ar putea explica de ce adolescenții deconectați se orientează către comportamente adictive (psypost.org)

3. Curatoria bazată pe implicare poate prinde consumatorii culturali în „suprafamiliaritate”, ducând la o satisfacție pe termen lung mai redusă, sugerează un nou studiu. (rotman.utoronto.ca)

4. Cercetătorii cuantifică rata „sexului din milă” în rândul femeilor cu dorință sexuală scăzută (psypost.org)

5. Reglarea emoțională deficitară la copiii anxioși este legată de o mai bună adaptare familială (psypost.org)

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Despre ce subiect ai impresia că știi destul de multe, dar ți-ar fi greu să explici acum, pas cu pas, cum funcționează?

Ne revedem poimâine.