📅 Astăzi 29 iunie
National Camera Day (US)
World Industrial Design Day
International Mud Day
☕ Bună dimineața!
Atunci când ieșim pe stradă, tragem adânc aer în piept și începem să facem complimente celorlalți participanți la trafic, ca “idiot”, “imbecil”, “cretin” sau eventual chiar “handicapat”, prinși de interacțiunile sociale uităm că toate aceste etichete pe care astăzi le folosim ca insulte au fost la vremea lor banale diagnostice clinice.
Cuvântul “idiot” vine din grecescul idiōtēs, care însemna doar un simplu cetățean, adică cineva fără o funcție oficială sau expertiză în ceva anume. Inițial nu avea nicio conotație medicală.
Prin secolul 19 psihiatria s-a grăbit să adopte “idiotul” ca fiind un diagnostic formal pentru dizabilitate severă. Și așa a rămas până când participanții la traficul rutier l-au adoptat și ei pentru dialogurile din trafic.
“Cretinul” a intrat în viețile și vocabularul nostru pe altă filieră, tot medicală, desigur. Inițial se referea strict la persoanele care aveau hipotiroidism congenital. Cei afectați aveau dizabilitate intelectuală severă și erau mici de statură. Un fel de Adrien Merveille, dar fără manelele care sug viața din noi la semafor. Oof, veața mea!
Condiția medicală respectivă era numită cretinism endemic. De aici până la adoptarea la vocabularul rutier, alături de idiot n-a fost decât un singur pas.
Ce este și mai interesant este că cel mai probabil cuvântul “cretin” provine etimologic din francezul chrétien (creștin), încercând să implice că în pofida dizabilităților lor, suferinzii de hipotiroidism sunt în continuare “de-ai nostri” și merită înțelegere și compasiune. Așa că dacă observați că partenerul de dialog din trafic are moacă de magrebian, cuvântul “cretin” e nepotrivit, “idiot” ar fi mai bun, că nu zice nimic de cu ce carte sfântă doarme sub pernă.
“Imbecil” nu are o origine spectaculoasă, era folosit doar pentru a numi retardul intelectual moderat, adică “imbecilul” era un băiat un pic mai inteligent decât “idiotul”. Dar bănuiala mea este că în traficul rutier această distincție nu se mai păstrează iar cei doi termeni sunt folosiți acum de-a valma.
Tendința participanților la viața rutieră sau cea politică de a folosi termeni medicali continuă și astăzi.
Auzim des în discursul public că președintele Putin e psihopat sau că președintele Dan e autist. Indiferent dacă sunt sau nu (de Putin nu știu ce să zic, dar parcă la olimpic n-aș băga mâna-n foc) ideea e aceeași, termeni clinici folosiți cu intenția de a insulta. Habar n-am dacă e rău sau bine, nu judec, că nu sunt nici judecător, nici popă, ăștia suntem. Patologizăm normalitatea.
Sigur, cei care aveți spirit de observație și vă place să contraziceți omu’ (vă știți voi care sunteți, nu mai fac name&shame) ați putea obiecta că exemplele de mai sus sunt ‘simple’ insulte si nu o patologizare a normalității. Orice termen medical fost sau actual care este folosit ca insultă este în intenție o patologizare a normalității. Se folosește de o condiție clinică oarecare pentru a implica că cel insultat suferă de ea. Deci patologizăm normalitatea.
Voi cum insultați în trafic?
“Uite-l și pe schizotipalul ăla”.
“Hai, anxiosule, mai repede!”
“Ți-ar obsesionalu’ să-ți fie!”
“Mișcă, bă, tulburare de adaptare, schimbă banda!”
Eu unul încerc să evit folosirea termenilor clinici în traficul rutier și folosesc expresii banale, fără nicio legătură cu DSM-ul: “vacă cu cabină”, “progresist“, din astea. 🙃
🔤 Cuvântul zilei: Patologizarea normalității
Patologizarea normalității reprezintă tendința de a interpreta experiențe, emoții, comportamente sau reacții umane normale ca fiind semne ale unei tulburări psihice, ale unei boli sau ale unei disfuncții, chiar și atunci când acestea se încadrează în variația firească a funcționării umane.
🕰️ Conceptul a fost discutat de numeroși psihologi, psihiatri și filosofi ai medicinei, devenind tot mai prezent odată cu extinderea criteriilor de diagnostic din manualele moderne de psihiatrie.
Autori precum Allen Frances, coordonatorul DSM-IV, au avertizat asupra riscului de supradiagnostic și de transformare a dificultăților obișnuite ale vieții în diagnostice medicale.
Termenul nu reprezintă un diagnostic psihiatric, ci descrie un fenomen social, cultural și profesional care poate apărea atât în practica clinică, cât și în discursul public.
🚫 Patologizarea normalității nu înseamnă recunoașterea unei tulburări psihice reale, nu presupune că diagnosticele sunt inutile, nu înseamnă că orice suferință este normală și nu implică respingerea psihiatriei sau a psihoterapiei. Ea descrie doar situațiile în care limita dintre normal și patologic este mutată prea mult în direcția bolii.
Exemple:
A considera tristețea de după pierderea unei persoane apropiate drept depresie clinică fără alte criterii.
A interpreta timiditatea obișnuită ca tulburare de personalitate.
A considera orice perioadă de stres sau anxietate drept o tulburare de anxietate.
🎭 Concepte înrudite sau confundate
Supradiagnostic - diagnostic excesiv al bolilor
Medicalizare - transformarea problemelor cotidiene
Tulburare psihică - diagnostic clinic valid
Distres psihologic - suferință emoțională temporară
Reziliență - adaptare după dificultăți
Normalitate psihologică - variație firească umană
⚙️ “Patologizarea normalității este folosită“ mai ales în discuțiile despre limitele diagnosticului psihiatric, despre riscul supradiagnosticării și despre influența factorilor culturali asupra definirii bolii mintale.
În limbajul obișnuit, expresia apare atunci când cineva critică tendința de a pune etichete psihologice unor reacții normale, precum tristețea, emoțiile intense, introversia sau stresul cotidian.
🛋️ În sala de așteptare
articole de citit, de răsfoit, de ignorat
Este Ignoranța Fericire? Scorurile IQ și alfabetizarea sunt în scădere, dar noua noastră ignoranță nu duce la fericire (insidehook.com) 🇬🇧
Câte dintre emoțiile tale poți numi? (dailymail.com) 🇬🇧
Am testat terapia ca și cum ar fi o pastilă – iar unii pacienți plătesc prețul (theconversation.com) 🇬🇧
Matematica relațională a sexului uluitor. Nu mai lucra la viața ta sexuală pentru a o îmbunătăți. (psychologytoday.com) 🇬🇧
Întâlniri după 50 de ani: ce trebuie să facă o femeie? (psychologytoday.com) 🇬🇧
Rețelele sociale alimentează anxietatea aspectului, stima de sine scăzută la tineri, spun experții (timesofindia.indiatimes.com) 🇬🇧
Ateliere de activități le oferă persoanelor timide și ezitante permisiunea de a participa. (vox.com) 🇬🇧
🕷️ În terapie
❓Întrebarea zilei
Ți s-a întâmplat vreodată să interpretezi o reacție firească, proprie sau a altei persoane, ca fiind automat semnul unei probleme psihologice?
Ne revedem mâine.
Ce interesant! Foarte amuzant si educativ! Foarte fain scris si explicati termenii! 🫶