Nu e chiar de casa de asigurari, dar este in general decontat de stat sub motto-ul "Informationem tantum ex fontibus publicis pete, aut mater tua Putin est."
"Când cineva îți contrazice propria ta versiune realității, cum faci diferența între eroare sinceră sau tentativă de control?".
Aș zice că trebuie mirosit foarte bine cum și dacă se manifestă o dorință de putere dincolo de ceea ce este normal și natural într-o dezbatere, iar asta iese foarte repede-n evidență cu o formă de șantaj mai bine sau mai stângace întocmit ori prin înlocuirea unei argumentări cu rescrieri axiomatice pe care e construit restul textului, gen "Nu e X, e Y".
Practic modului tău de a percepe un obiect îi este fie A) atribuită direct o valoare morală negativă (șantaj), fie B) ești decuplat cu totul de el prin diverse unelte, cum ar fi variile forme de "Nu e X, e Y". Nu că nu ar fi alte tehnici, cu siguranță multe pe care nu le știu, ideea însă este să contezi foarte mult pe intuiție.
Chiar dacă sunt pe masă subiecte hiperspecializate - să luăm un exemplu complet aleatoriu cum ar fi virusologia - nu la explicațiile tehnice trebuie să fii atent, ci la infrastructura discursivă. Explicațiile tehnice specializate nu-și au locul, un om de rând nu trebuie să le știe: așa cum nu trebuie să știu cum funcționează o mașină, trebuire doar să știu să o conduc. Dacă am nevoie să știu, înseamnă că m-a lăsat în drum. Practic destrămarea contractului scoate detaliile la suprafață.
Este perfect normal să fii circumspect când ești inundat cu detalii tehnocratice fiindca miza nu e să-ți explice, ci să fii intimidat de ce nu știi și să accepți ceva ce poate foarte bine - și în general este - măcar parțial fals.
Asta și trebuie ținut cont că fiecare are întotdeauna o agendă personală și un unghi propriu de abordare, nu musai pecuniar, deși aproape mereu un factor.
Ce planta are Sigmund acolo 😅 foarte fain continutul post-ului 🤩
E o plantă terapeutică.
si cum se numeste atunci cand cineva, care te urmareste constant si te imita, iar mai apoi tot acel cineva ajunge sa te acuze ca il copiezi?
Nu știu dacă există un termen care să acopere mai precis ceea ce descrii tu, dar nu este gaslighting.
Însă partea cu acuzațiile false ar putea în anumite condiții să se suprapună parțial cu gaslighting-ul
Nu e chiar de casa de asigurari, dar este in general decontat de stat sub motto-ul "Informationem tantum ex fontibus publicis pete, aut mater tua Putin est."
Pentru unii mumă, pentru alții ciumă 😅
Raison! E o concluzie anterioara dezbaterii ca realitatea este exclusiv subiectiv-comparativa :)).
Lăsând gluma la o parte...
"Când cineva îți contrazice propria ta versiune realității, cum faci diferența între eroare sinceră sau tentativă de control?".
Aș zice că trebuie mirosit foarte bine cum și dacă se manifestă o dorință de putere dincolo de ceea ce este normal și natural într-o dezbatere, iar asta iese foarte repede-n evidență cu o formă de șantaj mai bine sau mai stângace întocmit ori prin înlocuirea unei argumentări cu rescrieri axiomatice pe care e construit restul textului, gen "Nu e X, e Y".
Practic modului tău de a percepe un obiect îi este fie A) atribuită direct o valoare morală negativă (șantaj), fie B) ești decuplat cu totul de el prin diverse unelte, cum ar fi variile forme de "Nu e X, e Y". Nu că nu ar fi alte tehnici, cu siguranță multe pe care nu le știu, ideea însă este să contezi foarte mult pe intuiție.
Chiar dacă sunt pe masă subiecte hiperspecializate - să luăm un exemplu complet aleatoriu cum ar fi virusologia - nu la explicațiile tehnice trebuie să fii atent, ci la infrastructura discursivă. Explicațiile tehnice specializate nu-și au locul, un om de rând nu trebuie să le știe: așa cum nu trebuie să știu cum funcționează o mașină, trebuire doar să știu să o conduc. Dacă am nevoie să știu, înseamnă că m-a lăsat în drum. Practic destrămarea contractului scoate detaliile la suprafață.
Este perfect normal să fii circumspect când ești inundat cu detalii tehnocratice fiindca miza nu e să-ți explice, ci să fii intimidat de ce nu știi și să accepți ceva ce poate foarte bine - și în general este - măcar parțial fals.
Asta și trebuie ținut cont că fiecare are întotdeauna o agendă personală și un unghi propriu de abordare, nu musai pecuniar, deși aproape mereu un factor.