📅 Astăzi 17 mai
World Hypertension Day
World Information Society Day
National Mushroom Hunting Day (US)
National Pack Rat Day (US)
Spinal Cord Injury Awareness Day (US)
National Pizza Party Day (US)
☕ Bună dimineața!
Un prieten îmi spune că are un fel de simpatie pentru loseri. Încerc să înțeleg la ce se referă și ne lămurim amândoi că des societatea lipește eticheta de “loseri” celor care refuză să mai stea in rotița de hamster a succesului văzut prin banii cheltuiți pe lucrurile vizibile: o mașină mai scumpă, o nuntă mai sclipicioasă, poze pe social media din locuri mai îndepărtate decât ale altora. Și, da, pantofi mai scumpi, pantofii sunt o formă clasică de presiune socială a grupului. 🙃
Sigur, a măsura succesul prin tonajul mașinii sau a celebrității lăutarilor care ți-au cântat la masă e o formă rațională de a măsura succesul. Absolut legitimă. Te poți hrăni din invidia pe care o vezi în ochii celorlalti când te afisezi cu lucrurile tale scumpe. Există în România chiar un gen muzical dedicat dujmanilor, invidiei și comparațiilor performanței financiare.
Însă există și alte forme mai perverse de a măsura succesul. Nu neapărat în cărți citite, ăla e clișeu deja. Sigur, citește dacă îți place, fără număr, dar nu ești neapărat un om mai de succes dacă citești mai mult decât alții. E tot comparație socială, înlocuiești proverbialul lanț de aur de câine de la gâtul manelistului cu teancul de cărți. Știu un domn care se laudă aici, pe Substack cu numărul de cărți citite pe unitate de timp. Pune și poze cu teancurile care au trecut prin viața lui. E tot un fel de manea, dar, așa, mai pe alb, pardon my French.
După umila mea părere adevărata bogăție e cea de timp liber, da, știu, tot clișeu. Timpul e singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Timpul ăla în care nu facem nimic, pe care nu îl vindem și nu îl facem barter cu timpul altora. Timpul care suntem prezenți în acum și aici.
Timpul în care stăm pe bancă în parc fără vinovăție și fără planuri. Și da, timpul în care citim ceva plăcut și total nefolositor. Timpul în care facem ceva nu pentru că trebuie, ci pentru că ne face plăcere.
Timpul în care ne bem cafeaua de dimineață și citim newslettere subversive ca acesta, care vă îndeamnă să munciți mai puțin și să aveți mai mult timp liber. 😊
🔤 Cuvântul zilei: Identitate negativă
Identitatea negativă este procesul prin care o persoană își construiește identitatea în opoziție față de valorile, regulile sau așteptările societății, familiei sau autorității.
Identitatea negativă apare atunci când o persoană nu își construiește imaginea de sine pornind de la întrebarea “Asta sunt eu”, ci ajunge să se definească prin opoziție față de ceilalți sau față de normele pe care le respinge.
În locul unei identități bazate pe valori, dorințe sau autenticitate personală, apare o identitate construită prin revoltă, provocare și respingere: “Sunt exact ceea ce voi nu vreți să fiu.”
De multe ori, acest tip de identitate oferă beneficii psihologice importante, chiar dacă poate deveni autodistructiv pe termen lung. Prin opoziție, persoana poate găsi un sentiment de apartenență, sens, vizibilitate, putere sau coerență personală. Chiar și o identitate construită în jurul conflictului poate părea mai suportabilă decât sentimentul de gol interior sau lipsa unui loc clar în lume.
🕰️ Conceptul de identitate negativă a fost dezvoltat de Erik Erikson, unul dintre cei mai influenți teoreticieni ai dezvoltării identității. Erikson a observat că unii adolescenți și tineri care nu reușesc să obțină validare pozitivă, să găsească un rol acceptat social sau care se simt excluși și respinși pot ajunge să adopte deliberat o identitate percepută ca “rea”, antisocială, șocantă, rebelă sau stigmatizată. În anumite situații, asumarea unei identități negative devine preferabilă sentimentului de confuzie, invizibilitate sau lipsă totală de apartenență.
Ideea apare în teoria dezvoltării psihosociale, în special în etapa “identitate vs. confuzie de rol”, unde individul încearcă să își construiască un sentiment coerent al propriei identități. Ulterior, conceptul a fost preluat și folosit în domenii precum criminologia, sociologia tineretului, psihologia adolescenței și studiile despre radicalizare sau subculturi, pentru a explica de ce unele persoane ajung să își construiască identitatea în jurul opoziției față de normele sociale dominante.
🚫 Identitatea negativă nu este același lucru cu simpla rebeliune adolescentină. Mulți adolescenți trec temporar prin faze de opoziție sau provocare, însă identitatea negativă apare atunci când această opoziție devine nucleul identității personale. De asemenea, conceptul nu trebuie confundat cu individualismul sănătos. O persoană poate avea valori diferite de cele dominante fără ca acest lucru să reprezinte o problemă. Dificultatea apare atunci când identitatea există aproape exclusiv prin opoziție, conflict și provocare.
Conceptul nu înseamnă automat comportament antisocial sau criminalitate. Uneori, identitatea negativă se exprimă prin stil vestimentar, ideologie, apartenență la grupuri marginale sau prin asumarea deliberată a unor etichete negative. În plus, aceste persoane nu suferă neapărat de lipsă de personalitate. Din contră, ele pot avea o identitate foarte puternică și coerentă, doar că aceasta este construită mai ales împotriva a ceva, nu neapărat pentru ceva.
⚙️ Conceptul este folosit în psihologia dezvoltării pentru a analiza adolescența, crizele identitare, marginalizarea și nevoia profundă de apartenență. În criminologie, identitatea negativă este utilizată pentru a înțelege fenomene precum bandele, delincvența juvenilă, radicalizarea sau formarea identităților antisociale. Sociologia folosește conceptul în analiza subculturilor, a mișcărilor extremiste, a grupurilor anti-sistem și a comunităților construite în opoziție față de valorile dominante ale societății.
În viața de zi cu zi, identitatea negativă poate apărea în afirmații precum “Dacă tot mă vedeți ca fiind problema, atunci asta voi fi”, în adoptarea deliberată a unei imagini percepute ca “periculoase”, în glorificarea etichetelor negative sau în definirea propriei persoane prin ură față de “ceilalți”.
Uneori, acest tip de identitate se dezvoltă deoarece atenția negativă este singura formă de atenție primită, respingerea devine familiară, iar opoziția oferă un sentiment de control și coerență interioară.
De aici apar și reflecții precum: “Mai bine să fiu temut sau urât decât complet invizibil.”
🛋️ În sala de așteptare
articole de citit, de răsfoit
Britanicii ascund problemele de sănătate de la parteneri în prima lună de întâlnire (dailystar.co.uk) 🇬🇧
Cel mai bun sfat de relație pentru a „rupe un ciclu” cu care se confruntă majoritatea cuplurilor (womanandhome.com) 🇬🇧
Partenerul tău poate să-ți modeleze intestinul: iată cum (shethepeople.tv) 🇬🇧
Nu mai spune „abandonat” pentru a descrie o despărțire, spune expertul în trezire – în timp ce ea cere o expresie „mai respectuoasă” (dailymail.co.uk) 🇬🇧
Te simți distras? (theconversation.com) 🇬🇧
🕷️ În terapie
❓Întrebarea zilei
Ce se întâmplă cu un om atunci când singura identitate care îi aduce atenție este cea pe care societatea o condamnă?
Ne revedem mâine.
Se izolează de societate sau luptă să se integreze. Depinde de caracter, educație, mediul de viață....
Mă luminează maxim diminețile când citesc psihoterapie.net. Nu-mi luminează fața, ci la cap :) Mulțumesc!