Ieșirea din invizibilitate

☕ Bună dimineața!

A fost odată ca niciodată o clientă care mi s-a plâns că i se părea că devenise invizibilă pentru toată lumea. Copiii adolescenți nu o mai băgau în seamă, soțul era ocupat cu altele mai importante, cum ar fi berea băută în fața televizorului sau discuțiile la telefon cu prietenii, iar familia extinsă părea să o vadă doar când ea organiza ceva, o aniversare sau un grătar la care îi invita pe toți. Invers nu prea. Parcă nici câinele familiei nu se mai entuziasma așa de tare când o vedea, în afară de momentele când îi dădea de mâncare.

Clienta se întreba dacă ar trebui să facă ceva mai mult sau mai bine pentru a redeveni vizibilă pentru toată lumea, soț, copii, frați și câine. În buna tradiție a abordărilor paradoxale din terapia ericksoniană i-am propus să facă exact pe dos și anume să încerce să fie mai puțin vizibilă. Să le ofere celorlalți mai mult spațiu pentru activitățile lor, copii și adulți deopotrivă și mai mult timp pentru ea însăși.

Am făcut împreună un plan, s-a înscris la un curs de dans, că de mult timp își dorea să învețe să danseze. Iar cursul îi umplea lejer trei dupăamieze pe săptămână. Uneori și o parte din weekenduri. Iar atunci când copiii adolescenți s-au plâns că nu mai au tricouri curate le-a sugerat să le adune pe cele murdare de prin casă și să le bage la spălat, cea mai rapidă cale de a face rost de altele curate. Pentru că era o persoană generoasă le-a făcut și o mică schemă cum funcționează mașina de spălat, cât detergent se pune și unde.

Frigiderul nu se mai umplea magic peste noapte, berea nu se mai cumpăra și răcea de la sine iar dezordinea din casă tindea să fie persistentă. Dacă munca ei fusese până atunci invizibilă absența muncii ei devenise însă cât se poate de vizibilă.

Iar dovada supremă a ieșirii din “invizibilitate” a fost când a sunat-o un membru de familie din familia extinsă și i-a spus pe un ton ezitant-de-reproș “nu ne-ai mai sunat demult, s-a întâmplat ceva?”

I-a plăcut așa de mult ieșirea din invizibilitate că îi plăcea să o numească “noua vizibilitate”. Aceea în care devenise vizibilă în primul rând pentru ea însăsi.

Poate că mai dansează și astăzi, nu mai știu, că între timp eu am devenit mai puțin vizibil, m-am mutat în turbăriile Irlandei.

Și am încălecat pe o șa, și v-am spus povestea despre invizibilitate așa.

🔤 Cuvântul zilei: Muncă invizibilă

Munca invizibilă reprezintă ansamblul activităților necesare pentru funcționarea unei gospodării, relații, echipe sau organizații, dar care sunt rareori observate, recunoscute, măsurate, remunerate ori atribuite persoanei care le realizează. Poate include anticiparea nevoilor, planificarea, organizarea, monitorizarea, reamintirea, medierea și susținerea emoțională, nu doar executarea propriu-zisă a unor sarcini.

🕰️ Conceptul a fost formulat de sociologa americană Arlene Kaplan Daniels în articolul Invisible Work, publicat în 1987. Daniels critica definiția obișnuită a muncii, centrată pe activitățile plătite, arătând că munca domestică și voluntară realizată mai ales de femei devenea astfel greu de observat și de valorizat. Ulterior, Susan Leigh Star și Anselm Strauss au extins analiza asupra activităților organizaționale și tehnice care mențin sistemele funcționale fără să apară în rezultatul final.

Munca invizibilă nu este un diagnostic psihologic, ci un concept sociologic și economic, relevant și pentru psihologie prin legătura sa cu suprasolicitarea, frustrarea și epuizarea.

🚫 Munca invizibilă nu este orice activitate executată în afara privirii altora, nu este identică cu munca domestică, munca emoțională sau încărcătura mentală, nu presupune obligatoriu lipsa plății, nu desemnează lenea, pasivitatea ori lipsa rezultatelor, nu este un diagnostic psihologic sau o trăsătură de personalitate.

Exemple

• Un părinte urmărește programul școlar, anticipează ce trebuie cumpărat și organizează consultațiile medicale ale copiilor.

• Într-un cuplu, aceeași persoană observă ce lipsește din casă, întocmește lista și le amintește celorlalți ce au de făcut.

• Un angajat îi ajută informal pe noii colegi, calmează conflictele și organizează informațiile, fără ca aceste contribuții să apară în fișa postului.

• O persoană menține legăturile dintre membrii familiei, ține minte aniversările și planifică întâlnirile comune.

Concepte asociate sau frecvent confundate cu munca invizibilă

• Încărcătură mentală — anticiparea și coordonarea sarcinilor

• Muncă emoțională — gestionarea expresiilor emoționale profesionale

• Muncă domestică — întreținerea practică a gospodăriei

• Muncă de îngrijire — sprijin practic și afectiv

• A doua tură — responsabilități casnice după serviciu

• Burnout — epuizare profesională de durată

⚙️ Specialiștii din sociologie, psihologia muncii și studiile de gen folosesc termenul pentru a analiza activitățile pe care familiile și organizațiile se bazează, dar pe care nu le includ în evaluări, recompense sau statistici.

În limbajul public, munca invizibilă se referă cel mai frecvent la planificarea și coordonarea vieții de familie, realizate disproporționat de femei. Uneori, termenul este extins impropriu asupra oricărui efort care nu primește aprecierea dorită.

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Primul program legal de psilocibină din America a tratat 346 de persoane. (sciencealert.com)

2. Noi recomandări ale OMS: până la 45% din riscul de demență ar putea fi prevenit sau amânat (dailyhealthnews.com.et)

3. Atașamentul anxios este legat de popularea viselor viitoare cu alte persoane, arată un studiu (psypost.org)

4. Absența tatălui este legată de pubertatea timpurie, dar numai dacă se întâmplă într-o perioadă crucială de dezvoltare. (psypost.org)

5. Adulții singuri de la începutul vârstei de mijloc preferă adesea concubinajul în locul căsătoriei, arată un studiu (psypost.org)

6. Cofeina ar putea ameliora anxietatea și depresia prin calmarea inflamației cerebrale (psypost.org)

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Cine observă, anticipează și coordonează lucrurile mărunte din viața ta cotidiană și cât din această muncă este recunoscută de ceilalți?

Ne revedem poimâine.