1. Exploratorul in plus
In 1915 Ernest Shackleton1 si echipa sa faceau o excursie printre gheturile Antarcticii. Excursia nu era chiar de placere, corabia lor, Endurance, fusese zdrobita de ghetari si singura lor solutie era sa faca dansul pinguinului printr-un peisaj alb, nemilos, fara niciun semn de viata sau speranta.
Shackleton isi facuse un obicei sa isi numere oamenii foarte des. Poate din grija reala a liderului pentru subalterni, poate doar din motive egoiste de a se reasigura pe sine insusi ca totul este sub control (ca nu prea era). Iar la una din numaratori, cand ii iese cifra 28, Shackleton se intreaba “cine-i omul asta in plus? Ca eu am angajat 27, nu 28”.
Din ingrijorarea lui sa nu iasa prea putini la numaratoare incepusera sa iasa mai multi.
E una din primele cazuri documentate ale "Sindromului Celui De-al Treilea Om2". O senzatie ciudata ca mai e cineva cu tine, care nu ar trebui sa fie.
In conditii extreme, in pustietate sau izolare, extenuat pana la ultima picatura de energie, creierul (sa speram ca e doar creierul 😅) incepe sa se joace cu tine, iar uneori iti trimite un “partener” de joaca invizibil care sa te ajute sa nu o iei razna de unul singur.
2. Alti prieteni invizibili ai “singuraticilor”
Shackleton nu e singurul care a simtit ca mai e cineva in plus cu el, cineva care nu ar trebui sa fie. Acelasi “prieten invizibil” l-a ajutat pe Joe Simpson3, un alpinist care a suferit un accident grav in Anzii peruvieni. Simpson a simtit un fel de companie tacuta, calma, care il ghida catre tabara de baza, desi el era convins ca n-are sanse sa ajunga acolo in viata.
Alti aventurieri povestesc cum au simtit prezente misterioase langa ei, unii le-au oferit mancare, stateau de vorba si simteau ca si-au facut noi prieteni. Prieteni imaginari.
Supravietuitorul evenimentelor de la 11 septembrie Ron DiFrancesco a relatat ca a fost salvat fiind condus in siguranta de o asemenea prezenta invizibila in timp ce incerca sa scape din South Tower.
E ca si cum in adancurile mintii noastre inconstiente ar exista un mecanism de supravietuire, care intra in functiune si ne ofera un pic de speranta si motivare cand viata ne sta atarnata de un fir de par.
Sau de un fir de coarda, in cazul alpinistilor.
3. De unde apar prietenii imaginari?
De ce apare “Al Treilea Om”?
Oricat am fi tentati sa cautam explicatii mistice (nu va faceti iluzii, si cei mai rationali dintre noi cad uneori victime gandirii magice) oamenii de stiinta au o explicatie mai putin mistica: in conditii extreme de izolare, de lipsa de oxigen, de privare de somn, de foame, de epuizare contactul nostru cu realitatea incepe sa dea rateuri.
Ne simtim singuri, pierduti si panicati. Creierul spune “stai asa, ca iti trimit un prieten imaginar care sa te ajute!”. Asa apare “Al Treilea Om”, un fel de “GPS spiritual”, care ne conduce cand ne simtim complet pierduti
E ca atunci cand suntem la birou, extenuati, cu un deadline important a doua zi de dimineata si incepem sa ne intrebam de ce cafeaua ne priveste asa intens sau de ce laptopul pare sa ne sopteasca sa mai luam o pauza. 😊 In conditii extreme, creierul nostru duce asta la urmatorul nivel: ne “livreaza” o persoana care sa ne ghideze si sa ne sustina moral.
Ruda cea mai apropiata a Sindromului Al Treilea Om este probabil Sindromul Stockholm, in care ostaticii ajung sa se imprieteneasca cu rapitorii lor, doar ca sa supravietuiasca psihic. La fel ca si cu Al Treilea Om creierul iti zice ca e mai bine sa te imprietenesti cu cineva, chiar daca e doar in mintea ta. Din fericire “Al Treilea Om” nu ne ia ostateci.
Probabil ca acest “prieten imaginar” nu apare chiar intamplator, natura nu face chestii inutile. Este un mecanism menit sa ne ajute in situatii critice. Insa chiar daca intentia aparitiei este una buna exista totusi o mica problema: nu te poti baza prea mult pe acest prieten imaginar.
Imaginati-va un alpinist care crede ca “Al Treilea Om” tine capatul celalalt al corzii cand el coboara un perete stancos. Sau un explorator care navigheaza pe ceata dupa indicatiile prietenului imaginar.
4. Prietenii imaginari sunt in ADN-ul nostru?
Exista teorii cum ca Sindromul Al Treilea Om ar fi o simpla trasatura mostenita de la stramosii nostri, ca toate celelalte. Inteligenta, anxietatea, atacurile de panica, toleranta la alcool etc, toate aparand din intamplare si pastrate pentru ca au adus un avantaj evolutiv.
Stramosii nostri hominizii, cand se rataceau prin pesteri sau savana aveau nevoie de un sentiment de companie, ajutor, protectie pentru a nu abandona cursa. Este perfect posibil sa fi supravietuit mai des cei care aveau perceptia gresita a unei “prezente” si sa isi fi transmis mai departe ADN-ul cu probleme. Suntem cu totii urmasii “visatorilor” de acum un milion de ani.
Sigur, exista si explicatii “spirituale” pentru prietenii imaginari sau “ingerii pazitori” care apar in conditii de viata si de moarte. Ar putea exista si o legatura intre predispozitia pentru a crede in prieteni imaginari si aparitia religiilor, dar incerc sa rezist tentatiei sa merg pe oricare din caile acestea alunecoase. 🙃
5. Un prieten imaginar de nadejde in pustietate
Sindromul Al Treilea Om ramane un mic mister al mintii umane, amuzant si uneori util. Pentru cei care l-au trait, “Al Treilea Om” e la fel de real ca oricine alta persoana. E compania aia ciudata care apare cand te simti singur si aproape ca ai cedat.
Indiferent ca il explicam ca pe un truc al mintii, un mod de supravietuire sau o prezenta misterioasa, “Al Treilea Om” reprezinta vointa de a merge mai departe, de a supravietui cu orice pret.
Explicatiile sunt adesea ca un adevarat bufet suedez: multe, variate, pentru toate gusturile si niciuna nu este obligatorie.
Fiecare isi pune in farfurie ceea ce ii place si poate sa consume. Teorii evolutioniste, ingeri pazitori sau doar un delir aparut in urma epuizarii. Alegeti dupa gust.
Va saluta Al Treilea Om, prietenul vostru imaginar de la Psihoterapie.net.
Cel care va bantuie mailboxul in fiecare marti, joi si duminica, ca sa va incurajeze sa supravietuiti. 🙃
Fix de ce aveam nevoie azi!
Sindromul Stockholm nu este bine definit. O persoană care deține autoritate în a definii un astfel de femomen, este plătită din banii unei agenții g - agenția respectiva este plătită din bani publici. Iar la banii publici de multe ori, pot avea acces toți ciudații, după cum mai putem observa. În schimb, dacă vine cineva (rău făcător prin definiție) și are de fapt o problemă socială gravă, totuși are și un simț al umanității în plus. Atunci, Problema tine doar de Perspectivă.