📅 Astăzi 23 mai
1734 (n.) — Franz Anton Mesmer
A popularizat sugestia și a influențat apariția hipnozei în psihoterapie.1905 (n.) — Roelof (Ralph) Gerbrands
A dezvoltat echipamente pentru psihologia experimentală, folosite mai ales în condiționarea operantă.World Turtle Day
Chardonnay Day (US)
Buddha Day
National Lucky Penny Day (US)
☕ Bună dimineața!
Azi e ziua în care s-a născut Mesmer. Medicul german Franz Anton Mesmer a devenit una dintre cele mai controversate figuri ale secolului al XVIII-lea, credea într-o forță invizibilă pe care el a numit-o “magnetism animal”, forță care ar influența sănătatea și comportamentul oamenilor. Deși mai toate teoriile lui au fost respinse de știință, Mesmer a avut un impact uriaș asupra modului în care epoca sa privea mintea umană.
Din practica lui s-au născut ulterior idei care au influențat dramatic hipnoza și hipnoterapia modernă. “Mesmerismul” nu a rezistat ca teorie medicală, dar a deschis ușa către studiul sugestiei, al minții inconștiente și al relației dintre minte și corp.
Moștenirea lui Mesmer trăiește și azi. Psihanaliza, psihopatologia modernă, hipnoterapia nu ar fi existat (sau nu în forma actuală) fără “magnetismul animal” al lui Mesmer. Sau psihosomatica. Mai ales psihosomatica. Ideile lui Mesmer, deși aproape toate greșite au împins lumea înainte. Chiar și ideile greșite pot împinge lumea înainte.
Mesmer ne-a mai lăsat și un verb, pe care îl folosim uneori când vrem să arătăm că avem vocabular bogat 😅: “a mesmeriza”.
V-a mesmerizat ceva recent?
🔤 Cuvântul zilei: Parentificare
Parentificarea este procesul prin care un copil ajunge să preia roluri, responsabilități sau poveri emoționale specifice unui adult sau părinte. Copilul devine, într-un anumit sens, 'adultul relației', având grijă de nevoile practice sau emoționale ale părinților ori ale familiei.
🕰️ Conceptul a fost dezvoltat în cadrul terapiei familiale sistemice, fiind asociat în special cu lucrările psihoterapeutului Ivan Boszormenyi-Nagy. Parentificarea nu este un diagnostic oficial în DSM sau ICD, ci un concept clinic și relațional folosit pentru descrierea unor dinamici familiale disfuncționale.
Există două forme principale: parentificarea instrumentală, când copilul preia sarcini practice excesive, și parentificarea emoțională, când copilul devine sprijin psihologic pentru adult. În unele cazuri, responsabilizarea moderată poate dezvolta maturitate, însă parentificarea severă poate afecta dezvoltarea emoțională și relațiile adulte.
🚫 Parentificarea NU înseamnă responsabilități normale potrivite vârstei, ajutor ocazional în familie, maturitate sănătoasă, independență adolescentină firească, disciplină normală, educație bazată pe responsabilitate.
Exemple:
Un copil care își face patul sau își ajută ocazional frații nu este automat parentificat.
A avea mici sarcini casnice nu reprezintă o problemă psihologică.
Un adolescent responsabil nu înseamnă neapărat că a fost forțat să devină ‘părinte’.
⚙️ Specialiștii folosesc termenul de parentificare pentru a analiza dinamici familiale în care granițele dintre rolurile copilului și adultului devin confuze. În spațiul public, termenul este folosit tot mai des pentru adulți care spun că 'au fost părinții propriilor părinți' sau că 'au copilărit prea puțin'.
Uneori conceptul este utilizat excesiv online pentru orice copil responsabil, chiar și în situații normale.
🛋️ În sala de așteptare
articole de citit, de răsfoit
Suntem jucați prin propagandă, meme și război (psychologytoday.com) 🇬🇧
Un bun autocontrol este atunci când știi să cedezi (psychologytoday.com) 🇬🇧
Cât trebuie să câștigi de fapt pentru a fi fericit și capcana inevitabilă (inews.co.uk) 🇬🇧
Toată vorbăria asta cu magicienii? Nu te păcălește. (popsci.com) 🇬🇧
Vizionarea de filme de artă te poate face un gânditor mai creativ (news.ucsb.edu) 🇬🇧
🕷️ În terapie
❓Întrebare pentru tine
Ai simțit vreodată, în copilărie, că trebuia să fii mai degrabă sprijinul emoțional al adulților decât copilul care primește sprijin?
Ne revedem mâine.



Fac parte din generatia "cu cheia la gat", si da, am avut parte de parentificare (nu parinteala) ptr fratii mai mici (dincolo de "ajutat la teme", purtam responsabilitatea lor inclusiv mersul al sedinte la scoala). Mia apoi s-a adaugat si partea in care fiecare parinte, pe rand, mi se confesa insirand toate bubelel celuilalt... O vreme le-am purtat pica, pana am inteles ca ai mei parinti erau ei insisi, dpdv emotional, niste copii care n-au sarit de 7 ani. Atat au putut ei, ce sa le fac? Au trait niste vremuri mult mai rele ca mine, iar bunicii si mai si... De unde atata maturitate emotionala cand supravietuirea ta e in pericol... Datoria mea e sa merg mai departe, invatand din trecut, si sa am grija sa nu repet cand voi avea copii