2 Comments
User's avatar
Gabriel Bugnar's avatar

Da, mi se întâmplă să visez cu ochii deschiși. La o analiză ulterioară realizez că de regulă genul ăsta de visare mă conduce spre articularea unor proiecte și cu cât elaborez mai detaliat cu atât mă sustrag mai mult realității cotidiene. De cele mai multe ori, fie o întâmplare puternică și neașteptată, fie un somn bun mă ajută să mă trezesc (cum sună asta, somnul care mă trezește) și văzând toate neajunsurile proiectului, îl abandonez. Dar sunt și situații în care proiectul rezistă și continuă mai multe zile sau chiar săptămâni. Nu este o obsesie ci o revenire periodică la proiectul exclusiv mental în care elaborez detalii doar visând. Rar se întâmplă să ajung cu proiectul în viața reală și atunci constat diferența brută dintre ce am visat și ce-i posibil. Iar și mai rar câte un proiect născut din visarea cu ochii deschiși se dovedește fezabil. Ca jocul la loto, dealtfel.

Victor Vasile's avatar

Gabriel, total de acord cu tine ca de multe ori reveriile pot fi un prim pas catre un nou proiect. Departe de mine intentia de a demoniza banalul vis cu ochii deschisi.

Problema apare doar atunci cand aceste reverii devin excesive si preiau controlul vietii celui care le are.

Ca aproape orice in viata noastra problema este excesul si nu "consumul" ocazional.