Mie îmi place formatul fix așa cum e. Nișa îl face mai puțin popular, nu structura. Din punctul meu de vedere, newsletter-ul aici de față este foarte util pentru cei dornici să exploreze o latură mai puțin expusă a universului psihologiei, psihoterapiei și psihiatriei. Aș putea adăuga: Sunt incluse toate laturile, atent alese și explicate. Am ratat vreo psiho/psihi? 🙂
N-ai idee cat de des mă gândesc eu să mă car de sub copacul personal şi să nu mai vin acolo niciodată. La un moment dat chiar s-ar putea să o fac. Am încercat substack pentru că am văzut ce se întâmpla la nivel de comunități, pe alte plaiuri. Am uitat unde trăiam, în viața reală. Am eşuat eu sau am avut aşteptările greşite? Nu-mi dau seama. Nici eu nu sunt în stare să urmăresc pe toată lumea care mă interesează sau să dau feedback. Aşa că n-ar trebui să mă plâng. Măcar înțeleg foarte bine ce simți.
Mie îmi place newsletter-ul tău, chiar dacă îl citesc pe sărite. Mă supără că foloseşti ai pt comics, dar asta e doar limitarea din capul meu. Cred că unul pe săptămână ar fi suficient.
Și mie îmi place formatul. E curat, simplu, iar caricaturile aduc încă un strop de prospețime. Răsfoiesc articolele mereu, chiar dacă uneori nu am timp să le citesc cap-coadă.
Probabil fiind atât de tehnic organizat, nu „îndeamnă” la comentarii. E ca și când te-ai uita la meniul zilei; îl iei așa cum e. Dar apreciez mult newsletterul; am învățat noțiuni interesante din el. :)
Legat de întrebarea zilei, depinde de domeniu. La sport, mi-am aranjat mediul în așa fel încât să nu apelez prea mult la mușchiul disciplinei ci să vină cheful de la sine (aproape). Cam așa se și recomandă („Atomic Habits”, James Clear). Mai exact, am la îndemână diverse ustensile pentru exerciții de forță și le pot folosi oricând, indiferent dacă port haine de fitness sau nu. Iar exercițiile astea simple sunt un fel de liant între sedentarism și mișcare consistentă (antrenament mai lung, alergare). Mersul pe jos, de asemenea, îmi mai face poftă de alergare.
În rest, în ce privește munca sau alte activități de studiu sau de lucru din timpul liber, mă ajută mult să păstrez ordinea și curățenia. Mă simt bine și am chef de lucru așa. Ce mă ajută e să am și sarcini mai plăcute sau interesante de făcut, fiindcă îmi dau energie să le fac și pe cele care nu prea îmi aduc vreo satisfacție.
Important pentru mine e și să reduc stresul cât mai mult și să nu îmi complic viața. Evit pe cât posibil știrile și alte lucruri neplăcute care îmi afectează randamentul. Rămân informată, dar încerc să nu pun la suflet (ușor de zis, greu de făcut, dar teoretic asta încerc să fac).
Pentru mine "disciplină" a fost multă vreme un cuvânt red flag. Mă enerva ca un taur când vede roșu.
Era legat de o viață pe care am refuzat-o devreme — când am intrat la școala Greek Air Force ca să devin electrician de avioane. După 6 luni am spus pa. Același program în fiecare zi. La 06:00 trecea autobuzul de la bază să mă ia, la 07:00 începea ziua, la 14:00 masa la cantină, la 15:00 teoria. Acolo am văzut oameni de 45 de ani care vorbeau tot timpul despre visele lor — o barcă, o casă lângă mare, o călătorie în America de Sud. Toate pentru când aveau să iasă la pensie. Numărau invers o viață întreagă.
Eu am vrut să trăiesc acum. Și am vrut tot. Acum. Așa că am plecat.
Disciplina pentru mine însemna "să te chinui pentru o idee care nu e ce vrei tu, dar cineva te-a convins că e bine așa."
Cu anii am văzut și alte puncte de vedere și am văzut și cele bune...programul de antrenament, de exemplu. Și totuși întrebările filozofice rămân: cât de mult contează consecvența față de sentimentul de libertate să faci când vrei ce vrei?
Dacă contează ce spunem noi, uite și părerea mea... lasă disciplina și fă cum simți tu. Când ai ceva de scris și ai și chef pentru asta ... scrie. Mie îmi place să te citesc și învăț și o limbă română diferită, și termeni interesanți, și câțiva dintre comics îmi dau și un zâmbet pe față.
Imi arunc si eu opinia in ring, ca, de ce nu? O varianta ar fi sa fie 3 posturi mai mici pe saptamana. Nu credca sunt multi oameni care au timp sau rabdare sau atentia sa citeasca ceva foarte lung cu multe se ctiuni, asa ca poti veni in intampinarea lor si avea cuvantul zilei azi, intrebare poimaine, articolul de opinie ras-raspoimaine si tot asa. Contentul tau este super de calitate si aduce multa valoare si in bucati mai mici va primi mai multa atentie. Personal cred ca, virgula, caricaturile sunt foarte faine si pline de sens. Ce faci aduce valoare in viata multor oameni, parerea mea. 🤩 Mult spor!
Mie îmi place formatul fix așa cum e. Nișa îl face mai puțin popular, nu structura. Din punctul meu de vedere, newsletter-ul aici de față este foarte util pentru cei dornici să exploreze o latură mai puțin expusă a universului psihologiei, psihoterapiei și psihiatriei. Aș putea adăuga: Sunt incluse toate laturile, atent alese și explicate. Am ratat vreo psiho/psihi? 🙂
Mie îmi folosește (place) așa cum e si vă mulțumesc pentru acribie!
N-ai idee cat de des mă gândesc eu să mă car de sub copacul personal şi să nu mai vin acolo niciodată. La un moment dat chiar s-ar putea să o fac. Am încercat substack pentru că am văzut ce se întâmpla la nivel de comunități, pe alte plaiuri. Am uitat unde trăiam, în viața reală. Am eşuat eu sau am avut aşteptările greşite? Nu-mi dau seama. Nici eu nu sunt în stare să urmăresc pe toată lumea care mă interesează sau să dau feedback. Aşa că n-ar trebui să mă plâng. Măcar înțeleg foarte bine ce simți.
Mie îmi place newsletter-ul tău, chiar dacă îl citesc pe sărite. Mă supără că foloseşti ai pt comics, dar asta e doar limitarea din capul meu. Cred că unul pe săptămână ar fi suficient.
Multumesc, Roxana. Unul pe saptamana va ramane.
Și mie îmi place formatul. E curat, simplu, iar caricaturile aduc încă un strop de prospețime. Răsfoiesc articolele mereu, chiar dacă uneori nu am timp să le citesc cap-coadă.
Probabil fiind atât de tehnic organizat, nu „îndeamnă” la comentarii. E ca și când te-ai uita la meniul zilei; îl iei așa cum e. Dar apreciez mult newsletterul; am învățat noțiuni interesante din el. :)
Multumesc, Cristina.
Legat de întrebarea zilei, depinde de domeniu. La sport, mi-am aranjat mediul în așa fel încât să nu apelez prea mult la mușchiul disciplinei ci să vină cheful de la sine (aproape). Cam așa se și recomandă („Atomic Habits”, James Clear). Mai exact, am la îndemână diverse ustensile pentru exerciții de forță și le pot folosi oricând, indiferent dacă port haine de fitness sau nu. Iar exercițiile astea simple sunt un fel de liant între sedentarism și mișcare consistentă (antrenament mai lung, alergare). Mersul pe jos, de asemenea, îmi mai face poftă de alergare.
În rest, în ce privește munca sau alte activități de studiu sau de lucru din timpul liber, mă ajută mult să păstrez ordinea și curățenia. Mă simt bine și am chef de lucru așa. Ce mă ajută e să am și sarcini mai plăcute sau interesante de făcut, fiindcă îmi dau energie să le fac și pe cele care nu prea îmi aduc vreo satisfacție.
Important pentru mine e și să reduc stresul cât mai mult și să nu îmi complic viața. Evit pe cât posibil știrile și alte lucruri neplăcute care îmi afectează randamentul. Rămân informată, dar încerc să nu pun la suflet (ușor de zis, greu de făcut, dar teoretic asta încerc să fac).
Pentru mine "disciplină" a fost multă vreme un cuvânt red flag. Mă enerva ca un taur când vede roșu.
Era legat de o viață pe care am refuzat-o devreme — când am intrat la școala Greek Air Force ca să devin electrician de avioane. După 6 luni am spus pa. Același program în fiecare zi. La 06:00 trecea autobuzul de la bază să mă ia, la 07:00 începea ziua, la 14:00 masa la cantină, la 15:00 teoria. Acolo am văzut oameni de 45 de ani care vorbeau tot timpul despre visele lor — o barcă, o casă lângă mare, o călătorie în America de Sud. Toate pentru când aveau să iasă la pensie. Numărau invers o viață întreagă.
Eu am vrut să trăiesc acum. Și am vrut tot. Acum. Așa că am plecat.
Disciplina pentru mine însemna "să te chinui pentru o idee care nu e ce vrei tu, dar cineva te-a convins că e bine așa."
Cu anii am văzut și alte puncte de vedere și am văzut și cele bune...programul de antrenament, de exemplu. Și totuși întrebările filozofice rămân: cât de mult contează consecvența față de sentimentul de libertate să faci când vrei ce vrei?
Dacă contează ce spunem noi, uite și părerea mea... lasă disciplina și fă cum simți tu. Când ai ceva de scris și ai și chef pentru asta ... scrie. Mie îmi place să te citesc și învăț și o limbă română diferită, și termeni interesanți, și câțiva dintre comics îmi dau și un zâmbet pe față.
Imi arunc si eu opinia in ring, ca, de ce nu? O varianta ar fi sa fie 3 posturi mai mici pe saptamana. Nu credca sunt multi oameni care au timp sau rabdare sau atentia sa citeasca ceva foarte lung cu multe se ctiuni, asa ca poti veni in intampinarea lor si avea cuvantul zilei azi, intrebare poimaine, articolul de opinie ras-raspoimaine si tot asa. Contentul tau este super de calitate si aduce multa valoare si in bucati mai mici va primi mai multa atentie. Personal cred ca, virgula, caricaturile sunt foarte faine si pline de sens. Ce faci aduce valoare in viata multor oameni, parerea mea. 🤩 Mult spor!
lasati opiniile sa vina la mine…